Vorbirea corectă vs Puterea obişnuinţei

*pentru meditaţii personale sunaţi la 0723829047 sau e-mail la simonich444@yahoo.com

A vorbi corect o limbă e o chestiune ce ţine în primul rând de modul în care aceasta a fost învăţată. E incredibil cât de mult „copiem” în vorbirea curentă, fără chiar a ne da seama!Tocmai de aceea se recomandă lectura intensivă pentru a ne dezvolta vocabularul: fie că le înţelegem sensul subtil sau nu, ne însuşim expresii, formulări, ne formăm un fel de „ureche muzicală a limbii”. 

Acest lucru este extrem de util atunci când creştem într-o familie de intelectuali, cu un limbaj erudit, dar mai ales riguros împăcat cu normele gramaticale. Influenţa mediului este însă nocivă atunci când acesta nu a trecut prin sita severă a limbii corecte.

Cu toate că am avut norocul să mă nasc într-o familie de intelectuali şi am mers la cele mai bune şcoli, constat cu întristare că am unele carenţe în exprimare. Cea mai dureroasă descoperire a fost una relativ recentă şi se referă la forma corectă de imperfect a verbului a vrea. 

De când mă ştiu spun „vroiam” când de fapt e corect „vream”. Forma „vroiam” pe care o foloseam adesea este un hibrid între „voiam”(de la verbul a voi) şi „vream”(de la verbul a vrea). De astăzi mi-am propus, oricât de greu ar fi, să nu mai spun „vroiam” ci „voiam”, pentru că varianta cu „vream” e inacceptabilă pentru urechea mea.

O altă forma corectă pe care încă o accept cu greu(deşi am descoperit-o de prin 2003!) se referă la verbul „a se aşeza” la prezent, persoana a III-a: „el se aşază”. Îmi sună atât de ...arhaic!!! Foloseam forma „aşează” de care eram sigură ca e corectă. Şi totuşi nu era! În prezent nu pot spune că mi-am însuşit varianta corectă ci, mai degraba, că evit folosirea verbului „a se aşeza” la persoana a III-a. Mai bine decât nimic!:)

Călătorind prin ţară am putut să analizez(fără să fac un scop din asta!) obişnuinţele în a deforma limba, specifice diferitelor regiuni. În Ardeal se prescurtează aiurea unele cuvinte(„facultă” în loc de „facultate” mă enervează la culme!) iar altele sunt accentuate greşit, în Moldova se substituie între ele sunete cu aceeaşi rezonanţă („chiuvetă” devine „ghi(u)vetă”), iar Ţara Românească este tărâmul dezacordurilor gramaticale(„eu este”, „ele ştie”etc).

O problemă de limbă foarte răspândită în zona Bucureştiului, chiar în rândul intelectualilor, constă în folosirea lui „decât” în propoziţii afirmative (ex. Eu vreau decât această carte). Corect este să folosim „doar” în propoziţii de acest fel şi numai în propoziţii negative să utilizăm „decât” (ex. Eu nu vreau decât această carte). Cu siguranţă pentru cei obişnuiţi cu exprimarea greşită va fi dificilă adaptarea la sonoritatea formei corecte. Dar cu voinţă totul e posibil!

Să nu uităm că puterea obişnuinţei este o armă excelentă dacă e folosită corespunzător. Recomand lectura a măcar unei pagini dintr-un dicţionar de pleonasme în fiecare zi. Formarea acestei obişnuinţe, alături de consultarea DOOM-ului atunci când nu suntem siguri de forma corectă a unui cuvânt şi a DEX-ului atunci când nu cunoaştem sensul unui cuvânt, acestea reprezintă cheia vorbirii unei limbi corecte! Vă ataşez, în acest sens, poza unui dicţionare de pleonasme pe care-l găsesc a fi foarte bine realizat.

Un aspect interesant pe care vreau să vi-l semnalez este periculul folosirii greşite a unui cuvânt care într-o altă limbă are o formă asemănătoare, dar un sens diferit. Tindem să preluăm sensul din limba străină, în special dacă e o limbă de circulaţie internaţională.

Cu scopul de a ilustra această idee vin cu exemplul cuvântului „patetic”(problemă semnalată de un cititor al blogului meu personal*, căruia ii mulţumesc pentru remarcă) pe care îl foloseam cu sensul de „jalnic”(sensul din limba engleza!). În limba română sensul corect este acela de „înflăcărat”, „cu patos”. Cu toate acestea, sensul greşit este foarte răspândit şi mă aştept ca la o eventuală Nouă Gramatică acesta să fie asimilat de limba română. 

În concluzie, nu vă revoltaţi că trebuie să vă schimbaţi obiceiurile lingvistice ci luaţi-o ca pe o provocare! Concursul de admitere la Drept e un bun prilej să reflectaţi asupra modului vostru de a vă exprima şi de a corija neajunsurile legate, nu atât de analiza gramaticală, cât mai ales de vorbirea curentă şi de scrierea literară.

-VA URMA-

*Tema: Este formularea „blog personal” una pleonastică? Ce alternative ar exista?

Introducere în teoria grupurilor

               

Teoria grupurilor este o parte a matematicii care deschide orizonturi către o abordare mai abstractă a matematicii. Deşi se începe studiul acestei materii încă din clasa a XII-a  de liceu, consider că înţelegerea profunzimii acestui domeniu al matematicii se poate realiza doar după ce a fost acumulată o cultură matematică solidă.

De aceea, mi-am propus ca printr-o serie de articole „scurte şi la obiect” să las cititorii să mă însoţească în demersul meu de a stăpâni această fiară abstractă, teoria structurilor algebrice.

În această primă lecţie ne vom familiariza cu noţiunile de grup şi subgrup punând accent pe aspectul aplicativ, intuitiv.

 Fiind dată o mulţime nevidă M şi o lege de compoziţie * definim noţiunea de grup ca fiind perechea (M,*) cu următoarele proprietăţi:

1)      Legea „*” este asociativă

2)      Legea „*” admite element neutru

3)      Legea „*” admite element invers pentru toate elementele lui M

Dacă în plus legea „*” este şi comutativă, spunem că grupul (M,*) este grup abelian(comutativ). Pentru a simplifica lucrurile, atunci când nu există pericol de confuzie, grupul este redat numai prin mulţimea de la care se pleacă fără a mai preciza legea de compoziţie.

        În continuare însă vreau să lucrăm puţin altfel decât am fost obişnuiţi în liceu(adică folosind definiţia grupului) şi să trecem la o abordare vizuală, folosind tabla legii de compoziţie(tabla lui Cayley). În următorul videoclip, pe care l-am preluat de pe youtube, este prezentat un exemplu de grup redat prin tabla legii sale, căruia îi căutăm toate subgrupurile ciclice, iar în final verificam dacă grupul este sau nu ciclic.

        E adevărat că engleza celui care a înregistrat exemplul nu este cea mai fericită, însă am fost foarte încântată de modul detaliat de expunere a exemplului, aşa că m-am gândit să împărtăşesc această revelaţie cu voi. Bravo celor care se străduiesc să facă matematica mai accesibilă şi nu din ce în ce mai abstractă!!!  

Iar pentru cei care nu cunosc conceptul de tablă Cayley, iată un alt material video elocvent:

Ce trebuie ştiut despre admiterea la Facultatea de Drept

Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti organizează în fiecare an, în luna iulie, examenul de admitere, păstrând o îndelungată tradiţie de a-şi selecta doar cei mai buni candidaţi. Spre deosebire de facultăţile particulare concurente, unde admiterea se face pe baza dosarului, la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti examenul nu e o simplă formalitate. Acesta este un examen într-adevar dificil, din varii motive, dar nu imposibil de trecut dacă cel în cauză are parte de o pregătire corespunzătoare.

Eu fac parte din fericiţii care au fost admişi la aceasta facultate(în 2003, iar în 2007 am absolvit), aşa că pot vorbi atât din pespectiva candidatului cât şi a meditatorului, întrucât de câtiva ani încoace pregătesc elevi pentru examenul de admitere. Cel mai important aspect al dificultăţii examenului ţine de modul în care acesta se desfăşoară: test grilă, 100 întrebări(60 limba română+40 economie) de rezolvat în 4 ore.

Dacă eşti un candidat la admiterea la această facultate trebuie să ştii un lucru fundamental: acest examen NU trebuie să te ia prin surprindere. Nu-ţi imagina că eşti deştept şi că „te descurci tu”, pentru că asta nu o să se întâmple. Trebuie să te pregăteşti serios pentru că, în ciuda faptului că în bibliografia indicată pe site-ul* facultăţii sunt trecute doar manualele de limba română din gimnaziu, plus dicţionarele aferente, subiectele date la examen în ultimii ani presupun o cunoaştere mult mai subtilă a problemelor de limbă, precum şi a celor legate de economie.

Dat fiind gradul sporit de dificultate al subiectelor, notele cu care se intră la facultate nu sunt foarte mari. Desigur, exista şi câteva note peste 9, dar majoritatea celor admişi se situează în zona 6,50-8,00. Vorbesc de cei admişi la buget. Ultima notă de la taxă a fost în ultimii ani în proximitatea lui 5,00. Ba chiar anul trecut(în premieră!) au rămas circa 80 locuri neocupate la taxă deoarece candidaţii respinşi nu au reuşit să obţină punctajul minim acceptat corespunzător notei 5,00.

Aşadar, care e abordarea potrivită? În primul rând învaţă foarte bine la economie! Subiectele sunt cu puţin peste cele de la bacalaureat şi îţi asigură apropierea de acel minim 5,00 necesar pentru a avea o şansă de a fi admis. Subiectele de la limba română sunt ceva mai delicate. Din cele 60 de întrebări mai puţin de 20 pot fi catalogate ca fiind abordabile(dar nu uşoare!). Dacă reuşeşti să le rezolvi pe cele de la economie, plus cele 20 ceva mai simple de la limba română, eşti ca şi intrat. Dacă vrei să intri la buget sau, mai mult, dacă vrei să intri cu bursă, ai ceva mai serios de muncă!

Îţi prezint în continuare un plan de lucru pe care ţi-l recomand pentru a eficientiza pregătirea ta pentru admitere. Nu e un plan detaliat, e doar o împărţire a ceea ce e de învăţat pe direcţiile cele mai importante care sper să ajute oferind o privire de ansamblu asupra materiei ce trebuie parcursă.

GRAMATICA

1.Analiza frazei

2.Forme corecte(despărţire în silabe, accent, forme literare)

3.Greşeli într-o frază(gramatică, ortografie şi punctuaţie)

4.Înţelesul cuvintelor(lexic) şi expresii(în special cele de provenienţă din limba latină)

5.Sinonime, antonime, omonime, paronime

6.Analiza sintactico-morfologică

ECONOMIE

-Microeconomie 1.Teoria consumatorului

2.Teoria producătorului

3.Echilibrul cerere-ofertă

-Macroeconomie 1.Indicatori macroeconomici

2.Şomajul şi inflaţia

3.Mecanisme de import-export

4.Pieţe(monopol, oligopol etc.)

Săptămâna viitoare voi posta un rezumat legat de bunuri, nevoi şi resurse economice. Tot până atunci vă lansez o provocare: care este raţiunea pentru care s-a introdus începând cu 1999 proba obligatorie la economie în locul celei la istorie. Comentariile sunt aşteptate cu interes!

Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti organizează în fiecare an, în luna iulie, examenul de admitere, păstrând o îndelungată tradiţie de a-şi selecta doar cei mai buni candidaţi. Spre deosebire de facultăţile particulare concurente, unde admiterea se face pe baza dosarului, la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti examenul nu e o simplă formalitate. Acesta este un examen într-adevar dificil, din varii motive, dar nu imposibil de trecut dacă cel în cauză are parte de o pregătire corespunzătoare.

Eu fac parte din fericiţii care au fost admişi la aceasta facultate(în 2003, iar în 2007 am absolvit), aşa că pot vorbi atât din pespectiva candidatului cât şi a meditatorului, întrucât de câtiva ani încoace pregătesc elevi pentru examenul de admitere. Cel mai important aspect al dificultăţii examenului ţine de modul în care acesta se desfăşoară: test grilă, 100 întrebări(60 limba română+40 economie) de rezolvat în 4 ore.

Dacă eşti un candidat la admiterea la această facultate trebuie să ştii un lucru fundamental: acest examen NU trebuie să te ia prin surprindere. Nu-ţi imagina că eşti deştept şi că „te descurci tu”, pentru că asta nu o să se întâmple. Trebuie să te pregăteşti serios pentru că, în ciuda faptului că în bibliografia indicată pe site-ul* facultăţii sunt trecute doar manualele de limba română din gimnaziu, plus dicţionarele aferente, subiectele date la examen în ultimii ani presupun o cunoaştere mult mai subtilă a problemelor de limbă, precum şi a celor legate de economie.

Dat fiind gradul sporit de dificultate al subiectelor, notele cu care se intră la facultate nu sunt foarte mari. Desigur, exista şi câteva note peste 9, dar majoritatea celor admişi se situează în zona 6,50-8,00. Vorbesc de cei admişi la buget. Ultima notă de la taxă a fost în ultimii ani în proximitatea lui 5,00. Ba chiar anul trecut(în premieră!) au rămas circa 80 locuri neocupate la taxă deoarece candidaţii respinşi nu au reuşit să obţină punctajul minim acceptat corespunzător notei 5,00.

Aşadar, care e abordarea potrivită? În primul rând învaţă foarte bine la economie! Subiectele sunt cu puţin peste cele de la bacalaureat şi îţi asigură apropierea de acel minim 5,00 necesar pentru a avea o şansă de a fi admis. Subiectele de la limba română sunt ceva mai delicate. Din cele 60 de întrebări mai puţin de 20 pot fi catalogate ca fiind abordabile(dar nu uşoare!). Dacă reuşeşti să le rezolvi pe cele de la economie, plus cele 20 ceva mai simple de la limba română, eşti ca şi intrat. Dacă vrei să intri la buget sau, mai mult, dacă vrei să intri cu bursă, ai ceva mai serios de muncă!

Îţi prezint în continuare un plan de lucru pe care ţi-l recomand pentru a eficientiza pregătirea ta pentru admitere. Nu e un plan detaliat, e doar o împărţire a ceea ce e de învăţat pe direcţiile cele mai importante care sper să ajute oferind o privire de ansamblu asupra materiei ce trebuie parcursă.

GRAMATICA

1.Analiza frazei

2.Forme corecte(despărţire în silabe, accent, forme literare)

3.Greşeli într-o frază(gramatică, ortografie şi punctuaţie)

4.Înţelesul cuvintelor(lexic) şi expresii(în special cele de provenienţă din limba latină)

5.Sinonime, antonime, omonime, paronime

6.Analiza sintactico-morfologică

ECONOMIE

-Microeconomie

1.Teoria consumatorului

2.Teoria producătorului

3.Echilibrul cerere-ofertă

-Macroeconomie

1.Indicatori macroeconomici

2.Şomajul şi inflaţia

3.Mecanisme de import-export

4.Pieţe(monopol, oligopol etc.)

Săptămâna viitoare voi posta un rezumat legat de bunuri, nevoi şi resurse economice. Tot până atunci vă lansez o provocare: care este raţiunea pentru care s-a introdus începând cu 1999 proba obligatorie la economie în locul celei la istorie. Comentariile sunt aşteptate cu interes!

Să cunoaştem limba română

*pentru meditaţii personale sunaţi la 0723829047 sau e-mail simonich444@yahoo.com

Marele şoc pe care l-am avut în 2003, când am început să învăţ pentru admiterea la Drept, a fost să constat că limba română(pe care aveam pretenţia că o cunosc destul de bine!) e o limba stranie, cu foarte multe reguli dar şi mai multe excepţii. Cu atât mai mult, în perioada aceea se făcea trecerea de la vechiul DOOM la Noul DOOM iar acceptarea noilor norme gramaticale a lăsat traume adânci în sufletul adolescentei de atunci.

Din acest motiv consider că este imperios necesar*ca pregătirea pentru admiterea la Drept să înceapă cu o lectură a principalelor schimbări ce au survenit în DOOM2, precum şi a principiilor ce guvernează vorbirea corectă. În acest sens vă pun la dispoziţie un material extrem de bine realizat de Ioana Vintilă-Rădulescu, coordonator al Noului DOOM. Puteţi descărca materialul aici.

O altă problematică de admitere, dificilă în special pentru cei care nu au studiat limba latina prea mult în şcoală, constă în descifrarea sensului unor expresii păstrate din limba latină. Pentru o primă informare vă pun la dispoziţie un material redactat de mine, după ce m-am documentat pe internet(în special pe wikipedia). Puteţi descărca materialul aici. Vă sugerez de asemeni, pentru alte probleme legate de limba latină să consultaţi site-ul www.limbalatina.ro pe care l-am descoperit acum câteva zile şi care mi se pare o resursă extrem de utilă în problemele ce ţin de limba latină.

TEMA: Găsiţi un sinonim pentru expresia „imperios necesar” şi formulaţi o propoziţie în care să ilustraţi sensul acesteia. Căutaţi şi un context în care expresia este folosită incorect.

Noua Gramatică şi schimbările aduse(part2)

Voi cita în cele ce urmează schimbările principale aduse de Noua Gramatică, întrucât văd acelaşi text citat pe mai toate site-urile ce abordează subiectul. Din nefericire nicăieri nu este indicată sursa, motiv pentru care pot presupune că acest „rezumat al schimbării” reprezintă o declaraţie oficială a Academiei Române:

1.Scrierea cu literă mare/mică
* Se scriu cu literă mare toate cuvintele, substantive proprii, cu excepţia instrumentelor gramaticale (prepoziţii, conjuncţii, articole), care denumesc:

- mari epoci istorice (Antichitatea, Evul Mediu, Iluminismul); războaie importante (Războiul de Independenţă, Războiul de Secesiune, Războiul celor Două Roze, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100 de ani, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial);

- state, inclusiv cele din epoci trecute (Imperiul Roman, Imperiul Austro-Ungar);

-instituţii, chiar folosite eliptic (admiterea la Politehnică, student la Drept, secretar la Externe);

-formule de politeţe, devenite locuţiuni pronominale de politeţe (Alteţa Sa Regală, Majestăţile Lor Imperiale, Excelenţa Voastră, Sfinţia Sa).
* Se scrie cu literă mare numai primul cuvânt din substantivele compuse care denumesc compartimente din instituţii sau organe de conducere (Sectorul de limbi romanice, Catedra de Chimie, Adunarea generală a Academiei, Direcţia, Secretariatul).

2.Scrierea cuvintelor compuse
*Se scriu cu cratimă:

-toate adjectivele compuse provenite din adverb+participiu (bine-crescut cu sensul “cuviincios”, bine-venit cu sensul de “oportun, agreat”, rău-platnic;

-substantive compuse ca “bună-credinţă” (onestitate), bună-cuviinţă (politeţe), bun-rămas (adio);

-toate substantivele compuse cu “prim-”: prim-balerin(ă), prim-solist(ă), prim-procuror/procuroare;

-compusele din 2 substantive dintre care al doilea este apoziţie (bas-bariton, cuvânt-titlu, maşină-capcană);

-toate substantivele compuse nume de specii de plante sau de animale;

-unele tipuri izolate (cuvânt-înainte, mai-mult-ca perfect).
*Se scriu într-un cuvânt:

-pronumele negative “niciunul, niciuna, niciunii, niciunele”, precum şi adjectivele corespunzătoare “niciun, nicio”, dat fiind că reprezintă un singur cuvânt compus, spre deosebire de grupurile de cuvinte formate din conjuncţia “nici”+numeral (nici una, nici două), din conjuncţia “nici”+pronume nehotărât (nici una, nici alta) sau din adverbul “nici” şi articol nehotărât (“Nu e prost şi nu e nici băiat incult”).
3.Schimbări la numele proprii străine
La nume proprii străine s-a schimbat scrierea şi pronunţarea unora ca “Bahus” (nu Bacus), “Damocles” (nu Damocle), “Menelaos” (nu Menelau), “Oedip” (nu Edip), “Procust” – cu accent pe “o” (nu cu accent pe “u”), iar genitiv-dativul numelui “Artemis” este “lui Artemis” (nu Artemidei).
4.Despărţirea în silabe


În ceea ce priveşte despărţirea cuvintelor în silabe şi, în scris, la capăt de rând, despărţirea “fonetică” (după pronunţare) este preferată şi la cuvintele formate analizabile în limba română contemporană, acestea putând fi despărţite şi conform structurii.

De aceea, la acestea sunt indicate două modalităţi de despărţire: a-na-e-rob/an-a-e-rob, al-tun-de-va/alt-un-de-va, sa-van-tlâc/sa-vant-lâc. O singură despărţire se indică şi la cuvintele compuse şi derivate care conţin grupuri de consoane şi anume despărţirea după structura morfologică, de exemplu la derivate cu prefixe ca “post-fa-ţă”, “trans-bor-da”, la compuse ca “alt-fel”, “ast-fel”, “feld-ma-re-şal”, “port-mo-neu” sau la derivate cu sufixe ca “pust-nic”, “stâlp-nic”.
5.Modificări morfologice
a) S-au admis unele forme noi de singular, care circulau frecvent în limba vorbită: sanda (şi nu sandală) – cu plural sandale; bretea şi cu sensul “derivaţie rutieră” (şi nu bretelă) – cu pluralul bretele; foarfecă (şi nu foarfece) – cu pluralul foarfece, cârnat (şi nu etimologicul cârnaţ) – cu pluralul cârnaţi.
b) S-au admis unele forme noi de plural în -i la substantivele feminine cu pluralul în -e: ţărănci, ţigănci, remarci, gagici şi nu ţărance…., iar la unele, numai sub formă de variantă: cireşi/cireşe, căpşuni/căpşune, coarde/corzi, coperte/coperţi, găluşte/găluşti, cicatrice/cicatrici.
c) S-a recomandat scrierea conform pronunţării la cuvintele: congresmen, recordmen, tenismen, deoarece sensul de “bărbat” al segmentului final “-man” nu a fost perceput în limba română, dovadă femininele recordmenă, tenismenă.

d) În paradigmele unor verbe s-au făcut modificări punctuale: la “a trebui” s-au admis şi forme de persoana a III-a plural: trebuiau, au trebuit, vor trebui; la “a continua”, persoana I singular a devenit omonimă cu persoana a II-a singular: eu/tu continui; la “a absolvi” se recomandă forma “absolv” şi pentru sensul “termin un ciclu şcolar”, iar “a decerna” se conjugă cu -ez, deci decernez.
e) S-a renunţat la calificarea drept “neutru plural invariabil” a cuvântului “mass-media”. Aşadar, se poate spune: mass-media actuală, nu mass-media actuale. “Mass-media este”… nu “mass-media sunt”.

-Va urma-

Noua Gramatică şi schimbările aduse(part1)

În 2006 Academia Română a lansat Noua Gramatică a limbii române, lucrare în două volume care aduce unele schimbări de fond în modul de organizare a limbii, dar care, în mare parte introduce o nouă terminologie, ceva mai pretenţioasă. Încă nu mi-am cumpărat volumele în cauză însă m-am documentat încercând să aflu ce reacţii a declanşat în breaslă această apariţie editorială.

Nu am găsit din păcate nici măcar o singură opinie care să agreeze schimbările aduse de către Academie. Mai toate părerile pe care le-am cules fie personal fie de pe forumuri sau din presă îşi manifestă un agresiv dezacord faţă de noile norme gramaticale. Ba mai mult, am găsit o invitaţie la „salvarea limbii române” pe site-ul www.petitiionline.ro .

Părerea mea, formată după ce am parcurs câteva lucrări de gramatică elaborate în conformitate cu Noua Gramatică, este că schimbările nu sunt de esenţă. Mai degrabă e o „aceeaşi Marie cu altă pălărie”. Multă lume este revoltată deoarece apar reguli de gramatică ce până nu demult erau greşeli grave de limbă. De aici concluzia multora că Noua Gramatică „este facută pentru analfabeţi”, întrucât aceasta preia forme ale vorbirii curente(greşite până acum!) şi le ridică la rangul de vorbire literară.

Eu consider că problema principală a Noii Gramatici este modul în care aceasta a fost impusă. O mai bună promovare a raţiunilor care au dus la necesitatea unor schimbări ar fi convins pe cei mai mulţi să îmbrăţişeze aceste modificări. Dar, în virtutea inerţiei, respingem în bloc Noua Gramatică fără a lua în considerare că cel puţin unele dintre schimbări pot fi benefice. Dacă prin acestea limba română reuşeşte să fie mai omogenă, să aibă mai multe reguli şi mai puţine excepţii atunci eu mă declar fană a Noii Gramatici. Mai am încă de cercetat până să ajung la o concluzie!

Urmărind subiectele de la limba română de la examenele de admitere la Drept din perioada 2006-2009 nu am observat probleme de gramatică ce ar putea trimite la Noua Gramatică. Asta nu înseamnă că nu ar putea apărea anul acesta, motiv pentru care este important să cunoaştem în paralel atât Noua Gramatică precum şi Gramatica în vigoare înainte de 2006. În bibliografia impusă de examenul de admitere nu se face trimitere expresă decât la DOOM2, NU şi la Noua Gramatică,iar manualele şcolare din clasele 5-12 nu sunt elaborate după Noua Gramatică. Hmmm…

În concluzie, vrem nu vrem, Academia Română este autoritatea supremă în domeniul limbii române şi deciziile sale de a schimba regulile vorbirii corecte pot fi doar comentate, nu şi contestate. Desigur, unii dintre noi suntem disidenţi şi ne asumăm folosirea unui cuvânt în forma veche(pe care o considerăm corectă!) dar atunci când trebuie să susţinem un examen normele Academiei sunt reperele de luat în considerare.

Dintre cărţile de „gramatică nouă” pe care le-am parcurs recomand cu căldură Gramatică de la A la Z de Mircea Moţ(coord.), Cornelia Chiriţă şi Steluţa Pestrea Suciu(vezi mai jos coperta). Lucrarea este realizată sub forma unui dicţionar prezentând schematic( cu exemple) întreaga teorie a limbii române(fonetică, lexic, gramatică etc.). Dezavantajul este că materia nu este organizată pe capitole, fapt care ar putea năuci pe cei neiniţiaţi. Pentru aceştia recomand „Gramatica limbii române” de Ştefania Popescu, ediţia cea mai nouă.