Noua Gramatică şi schimbările aduse(part2)

Voi cita în cele ce urmează schimbările principale aduse de Noua Gramatică, întrucât văd acelaşi text citat pe mai toate site-urile ce abordează subiectul. Din nefericire nicăieri nu este indicată sursa, motiv pentru care pot presupune că acest „rezumat al schimbării” reprezintă o declaraţie oficială a Academiei Române:

1.Scrierea cu literă mare/mică
* Se scriu cu literă mare toate cuvintele, substantive proprii, cu excepţia instrumentelor gramaticale (prepoziţii, conjuncţii, articole), care denumesc:

- mari epoci istorice (Antichitatea, Evul Mediu, Iluminismul); războaie importante (Războiul de Independenţă, Războiul de Secesiune, Războiul celor Două Roze, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100 de ani, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial);

- state, inclusiv cele din epoci trecute (Imperiul Roman, Imperiul Austro-Ungar);

-instituţii, chiar folosite eliptic (admiterea la Politehnică, student la Drept, secretar la Externe);

-formule de politeţe, devenite locuţiuni pronominale de politeţe (Alteţa Sa Regală, Majestăţile Lor Imperiale, Excelenţa Voastră, Sfinţia Sa).
* Se scrie cu literă mare numai primul cuvânt din substantivele compuse care denumesc compartimente din instituţii sau organe de conducere (Sectorul de limbi romanice, Catedra de Chimie, Adunarea generală a Academiei, Direcţia, Secretariatul).

2.Scrierea cuvintelor compuse
*Se scriu cu cratimă:

-toate adjectivele compuse provenite din adverb+participiu (bine-crescut cu sensul “cuviincios”, bine-venit cu sensul de “oportun, agreat”, rău-platnic;

-substantive compuse ca “bună-credinţă” (onestitate), bună-cuviinţă (politeţe), bun-rămas (adio);

-toate substantivele compuse cu “prim-”: prim-balerin(ă), prim-solist(ă), prim-procuror/procuroare;

-compusele din 2 substantive dintre care al doilea este apoziţie (bas-bariton, cuvânt-titlu, maşină-capcană);

-toate substantivele compuse nume de specii de plante sau de animale;

-unele tipuri izolate (cuvânt-înainte, mai-mult-ca perfect).
*Se scriu într-un cuvânt:

-pronumele negative “niciunul, niciuna, niciunii, niciunele”, precum şi adjectivele corespunzătoare “niciun, nicio”, dat fiind că reprezintă un singur cuvânt compus, spre deosebire de grupurile de cuvinte formate din conjuncţia “nici”+numeral (nici una, nici două), din conjuncţia “nici”+pronume nehotărât (nici una, nici alta) sau din adverbul “nici” şi articol nehotărât (“Nu e prost şi nu e nici băiat incult”).
3.Schimbări la numele proprii străine
La nume proprii străine s-a schimbat scrierea şi pronunţarea unora ca “Bahus” (nu Bacus), “Damocles” (nu Damocle), “Menelaos” (nu Menelau), “Oedip” (nu Edip), “Procust” – cu accent pe “o” (nu cu accent pe “u”), iar genitiv-dativul numelui “Artemis” este “lui Artemis” (nu Artemidei).
4.Despărţirea în silabe


În ceea ce priveşte despărţirea cuvintelor în silabe şi, în scris, la capăt de rând, despărţirea “fonetică” (după pronunţare) este preferată şi la cuvintele formate analizabile în limba română contemporană, acestea putând fi despărţite şi conform structurii.

De aceea, la acestea sunt indicate două modalităţi de despărţire: a-na-e-rob/an-a-e-rob, al-tun-de-va/alt-un-de-va, sa-van-tlâc/sa-vant-lâc. O singură despărţire se indică şi la cuvintele compuse şi derivate care conţin grupuri de consoane şi anume despărţirea după structura morfologică, de exemplu la derivate cu prefixe ca “post-fa-ţă”, “trans-bor-da”, la compuse ca “alt-fel”, “ast-fel”, “feld-ma-re-şal”, “port-mo-neu” sau la derivate cu sufixe ca “pust-nic”, “stâlp-nic”.
5.Modificări morfologice
a) S-au admis unele forme noi de singular, care circulau frecvent în limba vorbită: sanda (şi nu sandală) – cu plural sandale; bretea şi cu sensul “derivaţie rutieră” (şi nu bretelă) – cu pluralul bretele; foarfecă (şi nu foarfece) – cu pluralul foarfece, cârnat (şi nu etimologicul cârnaţ) – cu pluralul cârnaţi.
b) S-au admis unele forme noi de plural în -i la substantivele feminine cu pluralul în -e: ţărănci, ţigănci, remarci, gagici şi nu ţărance…., iar la unele, numai sub formă de variantă: cireşi/cireşe, căpşuni/căpşune, coarde/corzi, coperte/coperţi, găluşte/găluşti, cicatrice/cicatrici.
c) S-a recomandat scrierea conform pronunţării la cuvintele: congresmen, recordmen, tenismen, deoarece sensul de “bărbat” al segmentului final “-man” nu a fost perceput în limba română, dovadă femininele recordmenă, tenismenă.

d) În paradigmele unor verbe s-au făcut modificări punctuale: la “a trebui” s-au admis şi forme de persoana a III-a plural: trebuiau, au trebuit, vor trebui; la “a continua”, persoana I singular a devenit omonimă cu persoana a II-a singular: eu/tu continui; la “a absolvi” se recomandă forma “absolv” şi pentru sensul “termin un ciclu şcolar”, iar “a decerna” se conjugă cu -ez, deci decernez.
e) S-a renunţat la calificarea drept “neutru plural invariabil” a cuvântului “mass-media”. Aşadar, se poate spune: mass-media actuală, nu mass-media actuale. “Mass-media este”… nu “mass-media sunt”.

-Va urma-

Noua Gramatică şi schimbările aduse(part1)

În 2006 Academia Română a lansat Noua Gramatică a limbii române, lucrare în două volume care aduce unele schimbări de fond în modul de organizare a limbii, dar care, în mare parte introduce o nouă terminologie, ceva mai pretenţioasă. Încă nu mi-am cumpărat volumele în cauză însă m-am documentat încercând să aflu ce reacţii a declanşat în breaslă această apariţie editorială.

Nu am găsit din păcate nici măcar o singură opinie care să agreeze schimbările aduse de către Academie. Mai toate părerile pe care le-am cules fie personal fie de pe forumuri sau din presă îşi manifestă un agresiv dezacord faţă de noile norme gramaticale. Ba mai mult, am găsit o invitaţie la „salvarea limbii române” pe site-ul www.petitiionline.ro .

Părerea mea, formată după ce am parcurs câteva lucrări de gramatică elaborate în conformitate cu Noua Gramatică, este că schimbările nu sunt de esenţă. Mai degrabă e o „aceeaşi Marie cu altă pălărie”. Multă lume este revoltată deoarece apar reguli de gramatică ce până nu demult erau greşeli grave de limbă. De aici concluzia multora că Noua Gramatică „este facută pentru analfabeţi”, întrucât aceasta preia forme ale vorbirii curente(greşite până acum!) şi le ridică la rangul de vorbire literară.

Eu consider că problema principală a Noii Gramatici este modul în care aceasta a fost impusă. O mai bună promovare a raţiunilor care au dus la necesitatea unor schimbări ar fi convins pe cei mai mulţi să îmbrăţişeze aceste modificări. Dar, în virtutea inerţiei, respingem în bloc Noua Gramatică fără a lua în considerare că cel puţin unele dintre schimbări pot fi benefice. Dacă prin acestea limba română reuşeşte să fie mai omogenă, să aibă mai multe reguli şi mai puţine excepţii atunci eu mă declar fană a Noii Gramatici. Mai am încă de cercetat până să ajung la o concluzie!

Urmărind subiectele de la limba română de la examenele de admitere la Drept din perioada 2006-2009 nu am observat probleme de gramatică ce ar putea trimite la Noua Gramatică. Asta nu înseamnă că nu ar putea apărea anul acesta, motiv pentru care este important să cunoaştem în paralel atât Noua Gramatică precum şi Gramatica în vigoare înainte de 2006. În bibliografia impusă de examenul de admitere nu se face trimitere expresă decât la DOOM2, NU şi la Noua Gramatică,iar manualele şcolare din clasele 5-12 nu sunt elaborate după Noua Gramatică. Hmmm…

În concluzie, vrem nu vrem, Academia Română este autoritatea supremă în domeniul limbii române şi deciziile sale de a schimba regulile vorbirii corecte pot fi doar comentate, nu şi contestate. Desigur, unii dintre noi suntem disidenţi şi ne asumăm folosirea unui cuvânt în forma veche(pe care o considerăm corectă!) dar atunci când trebuie să susţinem un examen normele Academiei sunt reperele de luat în considerare.

Dintre cărţile de „gramatică nouă” pe care le-am parcurs recomand cu căldură Gramatică de la A la Z de Mircea Moţ(coord.), Cornelia Chiriţă şi Steluţa Pestrea Suciu(vezi mai jos coperta). Lucrarea este realizată sub forma unui dicţionar prezentând schematic( cu exemple) întreaga teorie a limbii române(fonetică, lexic, gramatică etc.). Dezavantajul este că materia nu este organizată pe capitole, fapt care ar putea năuci pe cei neiniţiaţi. Pentru aceştia recomand „Gramatica limbii române” de Ştefania Popescu, ediţia cea mai nouă.