Noua Gramatică şi schimbările aduse(part1)

În 2006 Academia Română a lansat Noua Gramatică a limbii române, lucrare în două volume care aduce unele schimbări de fond în modul de organizare a limbii, dar care, în mare parte introduce o nouă terminologie, ceva mai pretenţioasă. Încă nu mi-am cumpărat volumele în cauză însă m-am documentat încercând să aflu ce reacţii a declanşat în breaslă această apariţie editorială.

Nu am găsit din păcate nici măcar o singură opinie care să agreeze schimbările aduse de către Academie. Mai toate părerile pe care le-am cules fie personal fie de pe forumuri sau din presă îşi manifestă un agresiv dezacord faţă de noile norme gramaticale. Ba mai mult, am găsit o invitaţie la „salvarea limbii române” pe site-ul www.petitiionline.ro .

Părerea mea, formată după ce am parcurs câteva lucrări de gramatică elaborate în conformitate cu Noua Gramatică, este că schimbările nu sunt de esenţă. Mai degrabă e o „aceeaşi Marie cu altă pălărie”. Multă lume este revoltată deoarece apar reguli de gramatică ce până nu demult erau greşeli grave de limbă. De aici concluzia multora că Noua Gramatică „este facută pentru analfabeţi”, întrucât aceasta preia forme ale vorbirii curente(greşite până acum!) şi le ridică la rangul de vorbire literară.

Eu consider că problema principală a Noii Gramatici este modul în care aceasta a fost impusă. O mai bună promovare a raţiunilor care au dus la necesitatea unor schimbări ar fi convins pe cei mai mulţi să îmbrăţişeze aceste modificări. Dar, în virtutea inerţiei, respingem în bloc Noua Gramatică fără a lua în considerare că cel puţin unele dintre schimbări pot fi benefice. Dacă prin acestea limba română reuşeşte să fie mai omogenă, să aibă mai multe reguli şi mai puţine excepţii atunci eu mă declar fană a Noii Gramatici. Mai am încă de cercetat până să ajung la o concluzie!

Urmărind subiectele de la limba română de la examenele de admitere la Drept din perioada 2006-2009 nu am observat probleme de gramatică ce ar putea trimite la Noua Gramatică. Asta nu înseamnă că nu ar putea apărea anul acesta, motiv pentru care este important să cunoaştem în paralel atât Noua Gramatică precum şi Gramatica în vigoare înainte de 2006. În bibliografia impusă de examenul de admitere nu se face trimitere expresă decât la DOOM2, NU şi la Noua Gramatică,iar manualele şcolare din clasele 5-12 nu sunt elaborate după Noua Gramatică. Hmmm…

În concluzie, vrem nu vrem, Academia Română este autoritatea supremă în domeniul limbii române şi deciziile sale de a schimba regulile vorbirii corecte pot fi doar comentate, nu şi contestate. Desigur, unii dintre noi suntem disidenţi şi ne asumăm folosirea unui cuvânt în forma veche(pe care o considerăm corectă!) dar atunci când trebuie să susţinem un examen normele Academiei sunt reperele de luat în considerare.

Dintre cărţile de „gramatică nouă” pe care le-am parcurs recomand cu căldură Gramatică de la A la Z de Mircea Moţ(coord.), Cornelia Chiriţă şi Steluţa Pestrea Suciu(vezi mai jos coperta). Lucrarea este realizată sub forma unui dicţionar prezentând schematic( cu exemple) întreaga teorie a limbii române(fonetică, lexic, gramatică etc.). Dezavantajul este că materia nu este organizată pe capitole, fapt care ar putea năuci pe cei neiniţiaţi. Pentru aceştia recomand „Gramatica limbii române” de Ştefania Popescu, ediţia cea mai nouă.