Probleme interesante în sintaxa frazei(part 1)

*pentru meditaţii personale sunaţi la 0723829047 sau e-mail la simonich444@yahoo.com

O parte importantă a probei de limba română de la examenul de admitere la Drept o constituie analiza sintactică a frazei. Cu toate că sunt doar 5-6 întrebări, din totalul de 60 de la proba de limba română, care privesc această materie consider că a fi stăpân pe analiza sintactică a frazei îti oferă un avantaj strategic. În primul rând pentru că problemele de limbă ridicate prin frazele ce trebuie analizate prezintă subtilităţi pe care mulţi dintre profesorii de limba română nu le sesizează, de proaspăt absolvenţii de clasa a 12-a nu mai zic.

În al doilea rând, analiza sintactică a frazei poate fi învăţătă. Dacă la partea de vocabular ai noroc să fi auzit de cuvintele al căror sens trebuie să-l alegi, bine de tine, dacă nu, e practic imposibil să nimereşti varianta bună luându-le prin eliminare pe cele patru din care trebuie să alegi. Iar la partea de forme corecte şi despărţire în silabe, chiar să ştii totul foarte bine şi tot sunt şanse mari să te mai zăpăceşti şi să iei de bun un răspuns greşit.

Pentru sintaxa frazei însa există norme, există reguli, există şansa de a-ţi forma deprinderea în a analiza corect o frază, totul e să perseverezi şi să ai parte de o îndrumare eficientă. În plus, analiza sintactică a frazei formează bune practici în analiza gramaticală pe care le putem aplica şi în analiza sintactică a propoziţiei.

Voi prezenta în cele ce urmează câteva exemple de analiză sintactică a frazei pe care le consider interesante sub aspectul unor probleme de gramatică ce sunt susceptibile de numeroase confuzii. Înainte de asta însă, voi reaminti paşii de urmat pentru analiza sintactică a frazei:

1. Identificarea şi sublinierea predicatelor
2. Evidenţierea predicatelor eliptice
3. Identificarea subiectului, acolo unde este cazul(chiar dacă este subînţeleslipsa subiectului este marca unei propoziţii regente pentru o propoziţie subiectivă!)
4. Evidenţierea elementelor de legătură(în general conjuncţii)
5. Împărţirea frazei în propoziţii luând în considerare atât ordinea acestora dar mai ales logica comunicării
6. Redactarea „arborelui structural ” al frazei (schema de structură)pentru a analiza felul propoziţiilor
O observaţie importantă se impune a fi făcută: atunci când numerotăm propoziţiile în cadrul unei fraze vom ţine cont de ordinea predicatelor, chiar şi în cazul propoziţiilor intercalate. Vom analiza în continuare câteva propoziţii care, sper eu, să facă ceva lumină în rândul nelămuririlor voastre:

a) Mai rămâne doar1/ să stabileşti data2/ la care ai să pleci în călătoria de cercetare3/, după cum ţi-ai propus.4/

P1 este propoziţie principală deoarece este de sine stătătoare şi în jurul acesteia este construit mesajul comunicării. P2 este o propoziţie subiectivă doarece predicatul din prima propoziţie(„mai rămâne”) este format dintr-o expresie verbală impersonală(verbul „a rămâne” are aici sensul de „trebuie să se întâmple”) care cere o propoziţie subiectivă.
P3 este o propoziţie atributivă deoarece determină substantivul „data”(răspunde la întrebarea „ce fel de dată?”). P4 este o propoziţie completivă circumstanţială de mod deoarece elementul de legătură care o introduce( „după cum”) sugerează modalitatea în care se realizează acţiunea din propoziţia regentă („ai să pleci”).

b) Pe motivul3/ că pierduse semifinala1/, deşi nu din vina ei2/, a fost sancţionată cu trei puncte3/ şi obligată 4/să încaseze o suma mai mică de bani.5/

În această frază avem două propoziţii principale P3 şi P4, pe care le identificăm căutând esenţa comunicării. Aşadar ni se spune că o sportivă(deducem!) a fost sancţionată şi obligată . Propoziţia P1 este o propoziţie atributivă deoarece aduce o explicaţie motivului sancţiunii (răspunde la întrebarea „ce fel de motiv?”). De remarcat că „pe motivul” nu face parte din prima propoziţie ci din P3 doarece se leagă logic de aceasta. Este uşor de observat că P2 este o propoziţie concesivă întrucât este introdusă prin marca sa, „deşi”. Evident, această propoziţie are predicat eliptic („deşi nu pierduse din vina ei”). Ultima propoziţie, P5, este o completivă indirectă având-o ca regentă pe P4 (răspunde la întrebarea „care este lucrul la care a fost obligată?”).

c) Dovedindu-se2/ că acuzatul este nevinovat1/, magistraţii au hotărât2/ să fie eliberat3/, chiar dacă opinia publică părea4/ să îl condamne virulent.5/
Propoziţia principală aici este P2 deoarece mesajul comunicat este „magistraţii au hotărât”. De aceasta se leagă P3 pentru că arată ce anume au hotărât magistraţii, această propoziţie fiind completivă directă(„care este lucrul pe care l-au hotărât?”). Propoziţia P4 este concesivă fiind introdusă prin „chiar dacă”, marcă a acestui tip de propoziţie. Propoziţia P5 este predicativă deoarece verbul din regentă(„părea”) este unul copulativ şi formează predicat nominal. Cât despre prima propoziţie, aceasta este subiectivă deoarece determină verbul „dovedindu-se” (care se leagă de propoziţia P2), în ciuda faptului că acesta este la gerunziu şi nu formează predicat. Propoziţia NU este completivă directă (aşa cum mulţi ar cataloga-o) deoarece „dovedindu-se” este o expresie verbală impersonală şi cere o subiectivă.

-VA URMA-